Conform art. 62 alin. (7) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, cu modificarile si completarile ulterioare, “nu sunt supuşi revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.”
Prin urmare, există trei cazuri în care revizuirea medicala a pensionarilor incadrati in grade de invaliditate, care se efectueaza la termenul stabilit de medicul expert al asigurarilor sociale de la cabinetul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care are in evidenta pensionarul, nu mai are loc.
Primul caz de nerevizuire medicală periodică este lăsat la latitudinea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcţie de afecţiunea principal invalidantă şi de natura acesteia. Există anumite afecţiuni, care prin trăsăturile lor caracteristice sunt nevindecabil în funcţie de cunoştinţele ştiinţifice medicale de până la acea dată. Astfel, în aceste cazuri, medicul expert emite o decizie asupra capacităţii de muncă, pe care nu trece un anumit termen de revizuire medicală, ci expresia “nerevizuibil prin afecţiune conform art. 62 alin. (7) lit. a)”.
Al doilea caz de nerevizuire medicală periodică este cel prevăzut la lit. b), respectiv în cazul pensionarilor “care au împlinit vârstele prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă”. Nu este aşadar vorba neapărat de vârstele standard de pensionare prevăzute de anexa nr. 3 din lege, ci şi de vârstele de pensionare reduse datorită condiţiilor de muncă sau altor prevederi ale Legii nr. 19/2000 sau ale unor alte legi speciale.
Astfel, de esenţa trecerii de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă (conform art. 64 din Legea nr. 19/2000) este că aceasta se face numai la cererea pensionarului adresată casei teritoriale de pensii, niciodată din oficiu. Prin urmare, până la cererea pensionarului de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, nu există niciun inconvenient ca medicul expert să îl declare pe pensionar nerevizuibil conform art. 62 alin. (7) lit. b), dacă medicul constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, în practică de obicei la împlinirea vârstei standard de pensionare.
Probleme deosebite s-au pus şi se pun în continuare în legătură cu aplicarea prevederilor art. 62 alin. (7) lit. c). Potrivit prevederii conţinute în textul legal menţionat, pensionarii de invaliditate care “au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagii complete de cotizare, conform prezentei legi” nu mai sunt supuşi revizuirii medicale periodice.
În vederea aplicării corecte a acestei prevederi a legii, se pune problema dacă, la determinarea stagiului complet de cotizare, se ia în considerare şi perioada în care persoana în cauză a beneficiat de pensie de invaliditate, cuprinsă între data înscrierii la pensie şi data împlinirii unei vârste mai mici cu 5 ani decât vârsta standard de pensionare, perioadă care, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) din lege, este asimilată stagiului de cotizare.
Soluţia impusă de litera şi spiritul legii este aceea conform căreia, la determinarea stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3 a legii, în scopul aplicării prevederilor art. 62 alin. (7) lit. c), se iau în considerare atât perioadele contributive, cât şi cele necontributive, asimilate, potrivit legii, stagiului de cotizare, respectiv perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate, până la vârstele la care beneficiarii unei astfel de pensii pot fi declaraţi nerevizuibili.
Declararea unui pensionar de invaliditate ca nerevizuibil, nu poate avea şi nu are nicio influenţă asupra cuantumului sau naturii pensiei pe care o încasează, operaţiunea administrativă în discuţie făcându-se prin decizie medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale.
În prezent, calculul îndeplinirii condiţiei de realizare a stagiului complet de cotizare se face de către casele teritoriale de pensii, la solicitarea pensionarului, prin mai multe modalităţi:
-întocmirea unei adeverinţe, din care să reiasă totalul stagiului de cotizare realizat, însumându-se stagiul de cotizare din ultima decizie de pensie cu perioada de pensie de invaliditate de la data stabilirii iniţiale a pensiei şi până la data solicitării adeverinţei;
-emiterea unei decizii de pensie, care nu modifică punctajul mediu anual sau cuantumul pensiei, din care să reiasă stagiul total realizat, inclusiv perioada de pensie de invaliditate.
Această adeverinţă sau decizie se prezintă la medicul expert al asigurarilor sociale de la cabinetul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care are in evidenta pensionarul, şi care va constata îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de nerevizuire medicală periodică, conform art. 62 alin. (7) lit. c).
a) prezintă invalidităţi care afectează ireversibil capacitatea de muncă;
b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă;
c) au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiile complete de cotizare, conform prezentei legi.”
Prin urmare, există trei cazuri în care revizuirea medicala a pensionarilor incadrati in grade de invaliditate, care se efectueaza la termenul stabilit de medicul expert al asigurarilor sociale de la cabinetul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care are in evidenta pensionarul, nu mai are loc.
Primul caz de nerevizuire medicală periodică este lăsat la latitudinea medicului expert al asigurărilor sociale, în funcţie de afecţiunea principal invalidantă şi de natura acesteia. Există anumite afecţiuni, care prin trăsăturile lor caracteristice sunt nevindecabil în funcţie de cunoştinţele ştiinţifice medicale de până la acea dată. Astfel, în aceste cazuri, medicul expert emite o decizie asupra capacităţii de muncă, pe care nu trece un anumit termen de revizuire medicală, ci expresia “nerevizuibil prin afecţiune conform art. 62 alin. (7) lit. a)”.
Al doilea caz de nerevizuire medicală periodică este cel prevăzut la lit. b), respectiv în cazul pensionarilor “care au împlinit vârstele prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă”. Nu este aşadar vorba neapărat de vârstele standard de pensionare prevăzute de anexa nr. 3 din lege, ci şi de vârstele de pensionare reduse datorită condiţiilor de muncă sau altor prevederi ale Legii nr. 19/2000 sau ale unor alte legi speciale.
Astfel, de esenţa trecerii de la pensie de invaliditate la pensie pentru limită de vârstă (conform art. 64 din Legea nr. 19/2000) este că aceasta se face numai la cererea pensionarului adresată casei teritoriale de pensii, niciodată din oficiu. Prin urmare, până la cererea pensionarului de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă, nu există niciun inconvenient ca medicul expert să îl declare pe pensionar nerevizuibil conform art. 62 alin. (7) lit. b), dacă medicul constată că sunt îndeplinite condiţiile pentru obţinerea pensiei pentru limită de vârstă, în practică de obicei la împlinirea vârstei standard de pensionare.
Probleme deosebite s-au pus şi se pun în continuare în legătură cu aplicarea prevederilor art. 62 alin. (7) lit. c). Potrivit prevederii conţinute în textul legal menţionat, pensionarii de invaliditate care “au vârsta mai mică cu până la 5 ani faţă de vârsta standard de pensionare şi au realizat stagii complete de cotizare, conform prezentei legi” nu mai sunt supuşi revizuirii medicale periodice.
În vederea aplicării corecte a acestei prevederi a legii, se pune problema dacă, la determinarea stagiului complet de cotizare, se ia în considerare şi perioada în care persoana în cauză a beneficiat de pensie de invaliditate, cuprinsă între data înscrierii la pensie şi data împlinirii unei vârste mai mici cu 5 ani decât vârsta standard de pensionare, perioadă care, potrivit prevederilor art. 38 alin. (1) lit. a) din lege, este asimilată stagiului de cotizare.
Soluţia impusă de litera şi spiritul legii este aceea conform căreia, la determinarea stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr. 3 a legii, în scopul aplicării prevederilor art. 62 alin. (7) lit. c), se iau în considerare atât perioadele contributive, cât şi cele necontributive, asimilate, potrivit legii, stagiului de cotizare, respectiv perioadele în care s-a beneficiat de pensie de invaliditate, până la vârstele la care beneficiarii unei astfel de pensii pot fi declaraţi nerevizuibili.
Declararea unui pensionar de invaliditate ca nerevizuibil, nu poate avea şi nu are nicio influenţă asupra cuantumului sau naturii pensiei pe care o încasează, operaţiunea administrativă în discuţie făcându-se prin decizie medicală emisă de medicul expert al asigurărilor sociale.
În prezent, calculul îndeplinirii condiţiei de realizare a stagiului complet de cotizare se face de către casele teritoriale de pensii, la solicitarea pensionarului, prin mai multe modalităţi:
-întocmirea unei adeverinţe, din care să reiasă totalul stagiului de cotizare realizat, însumându-se stagiul de cotizare din ultima decizie de pensie cu perioada de pensie de invaliditate de la data stabilirii iniţiale a pensiei şi până la data solicitării adeverinţei;
-emiterea unei decizii de pensie, care nu modifică punctajul mediu anual sau cuantumul pensiei, din care să reiasă stagiul total realizat, inclusiv perioada de pensie de invaliditate.
Această adeverinţă sau decizie se prezintă la medicul expert al asigurarilor sociale de la cabinetul de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, care are in evidenta pensionarul, şi care va constata îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiilor de nerevizuire medicală periodică, conform art. 62 alin. (7) lit. c).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu