Pensia de invaliditate din sistemul public de pensii și modificările survenite prin Legea nr. 37/2013 (I)

Prin Decizia nr. 680/26.06.2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Curtea Constituţională a României constată că sintagma ”în raport cu vârsta, conform tabelului nr. 3” din cuprinsul art. 73 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (denumită în continuare lege), astfel cum era în vigoare la acea dată, este neconstituţională. De asemenea, în considerentele deciziei susmenţionate, se precizează că pensia de invaliditate urmează a fi acordată în funcţie de stagiul de cotizare efectiv realizat de persoana asigurată.

Având în vedere prevederile Deciziei Curții Constituționale nr. 680/2012, era necesară modificarea Legii nr. 263/2010 în acest sens, iar prevederile noului act normativ să fie în concordanță cu dispozițiile obligatorii ale Curții Constituționale. Acest lucru s-a realizat prin Legea nr. 37/08.03.2013 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 12 martie 2013.

Cu excepția art. I pct. 5, care face referire la controlorii Curții de Conturi, celelalte puncte ale Legii nr. 37/2013 modifică prevederi importante cu privire la pensia de invaliditate, sub trei aspecte (pe care le vom analiza separat în cele ce urmează):

1.    Condiții de înscriere la pensia de invaliditate;

2.    Stagiul potențial;

3.    Data acordării pensiei de invaliditate.

1. Condiţii de înscriere la pensia de invaliditate

          Au dreptul la pensie de invaliditate, în condiţiile legii, asiguratii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza:

Ø accidentelor de muncă şi bolilor profesionale;

Ø neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

Ø bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca - art. 68 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Mai beneficiază de pensie de invaliditate:

Ø asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă în timpul sau din cauza obligaţiilor militare, prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c) şi g) din lege, respectiv: „stagiul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat”, precum şi „elev al unei şcoli militare/şcoli de agenţi de poliţie sau student al unei instituţii de învăţământ din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională pentru formarea cadrelor militare, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, cu excepţia liceului militar.”

Ø elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

Ø persoanele care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participarii la evenimentele care au avut loc în decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză.

În raport cu gradul de reducere a capacităţii de muncă, invaliditatea este:

Ø   de gradul I – caracterizat prin pierderea totală a capacităţii de muncă şi a capacităţii de autoîngrijire. Acest grad de invaliditate determină şi lipsa capacitatii de autoservire, autoconducţie sau de orientare spaţială, invalidul necesitând îngrijire sau supraveghere permanentă din partea altei persoane. Se observa ca acest tip de invaliditate este şi cel mai grav;

Ø de gradul II – caracterizat prin pierderea totală a capacităţii de muncă, cu păstrarea capacităţii de autoîngrijire. Spre deosebire de invaliditatea de gradul I, în cazul invalidităţii de gradul II, invalidul are posibilitatea sa se autoservească, autoconducă şi să se orienteze spaţial, fără ajutorul altei persoane;

Ø de gradul III – caracterizat prin pierderea a cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, persoana putând să presteze o activitate profesională, corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă.

          Conform prevederilor legii, criteriile şi normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea MMFPS, MApN, MAI şi SRI, după caz, cu avizul Ministerului Sănătăţii. În acest sens, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 155/2011 pentru aprobarea criteriilor şi normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcţional şi de evaluare a capacităţii de muncă pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II şi III de invaliditate.

În vederea înscrierii la pensie de invaliditate, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

Ø  persoana trebuie sa fie încadrată într-un grad de invaliditate prin decizia emisă de medicul expert al asigurărilor sociale, iar în cazul personalului militar, de către comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională;

Ø  după modificările intervenite prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 680/26.06.2012, respectiv modificarea art. 73 prin Legea nr. 37/2013, persoanele care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unor boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca au dreptul la pensie de invaliditate dacă au realizat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, indiferent de întinderea acestuia (abrogându-se dispozițiile privind ”stagiul de cotizare necesar în vederea înscrierii la pensie de invaliditate” și fostul tabel nr. 3 din lege).

              Aceleași prevederi sunt aplicabile și în cazul persoanelor cu handicap grav sau accentuat, preexistent calităţii de asigurat, precum şi în cazul nevăzătorilor, dacă au realizat stagiu de cotizare în sistemul public de pensii, indiferent de întinderea acestuia.

Ø      pensia de invaliditate se acordă, indiferent de stagiul de cotizare realizat:

a)                  persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă din cauza accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA;

b)                  persoanelor care se află în situaţiile prevăzute la art. 49 alin. (1) lit. c) şi g) din lege, respectiv în timpul obligaţiilor militare menţionate mai sus;

c)                  elevilor, ucenicilor şi studenţilor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, ca urmare a accidentelor de muncă sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;

d)                  persoanelor care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă şi marilor mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză.

(va urma)