Despre pensii si regretele tardive dupa laptele varsat

Despre pensii si regretele tardive dupa laptele varsat

de Crinu Andanut

„N-are rost sa mai plangi dupa laptele deja varsat”, spune, cu umor si intelepciune, un vechi proverb englezesc. Cu alte cuvinte, privind in viitor, cel mai eficient este sa-ti indrepti eforturile catre a construi evitand repetarea erorilor, lasand trecutului greselile si necazurile ce nu se mai pot indrepta. In domeniul pensiilor private din Romania, „laptele a fost deja varsat”, prin intarzierea cu un deceniu a reformarii sistemului de pensii. In aceasta perioada, Romania este in plin proces de a varsa inca o data „laptele”, prin inghetarea cresterii contributiilor virate catre Pilonul II de pensii private obligatorii si implicit stoparea dezvoltarii sistemului. Daca in legatura cu prima eroare, intarzierea cu un deceniu a introducerii fondurilor private de pensii, nu are rost sa mai „plangem”, pentru ca nu putem rescrie istoria, greseala a doua o putem indrepta inca de acum, pentru a nu regreta din nou, peste inca 10 ani, laptele varsat. Sa detaliem.

„Pe langa problemele majore de natura structurala, comune tuturor tarilor foste comuniste care au inregistrat un declin economic si o reducere a numarului de salariati (adica cei care sustin sistemul public de pensii prin contributii), Romania se confrunta si cu presiuni suplimentare, generate de introducerea foarte tarzie a pilonului II, cel al pensiilor administrate privat (...) Introducerea pilonului II a intarziat nepermis” - aceasta este una din concluziile raportului semnat de 23 de profesori universitari si experti in politici sociale, demografie, asistenta sociala si statistica sociala. Raportul a fost asumat integral si explicit la cel mai inalt nivel, direct de catre seful statului.

Cu alte cuvinte, raportul deplange pe buna dreptate „intarzierea nepermisa” cu care au fost introduse pensiile private in Romania, aproape 15 ani mai tarziu dupa primele reforme de acest gen din regiunea Europei Centrale si de Est. In 1994, Cehia, Ungaria si Bulgaria au lansat primele fonduri private de pensii (facultative, adica Pilonul III) din regiune, pentru ca in 1998 Ungaria sa lanseze prima fondurile private de pensii obligatorii (Pilonul II), urmata de Polonia, in 1999. De atunci, toate statele din regiune au aplicat reforme similare: Slovacia, Letonia, Estonia, Lituania, Slovenia si Croatia – in total, 10 state din zona au luat fata Romaniei, aplicand mai rapid aceasta reforma atat de necesara. Romania a fost ultima pe acest drum, introducand Pilonul III facultativ in 2007 si Pilonul II obligatoriu in 2008.

Intre timp, cele mai vechi fonduri de pensii private din regiune – din Bulgaria, Ungaria, Polonia si altele – au inceput deja sa faca plati semnificative pentru clientii lor, indeplinind cu succes cele doua obiective pentru care au fost create: 1) sa suplimenteze veniturile la pensionare ale populatiei, prin completarea pensiei de stat cu una privata, proportionala cu volumul contributiilor virate in sistem si 2) sa reduca presiunile pe care declinul demografic si imbatranirea populatiei le exercita asupra sistemelor publice de pensii – nu doar in estul Europei, ci si pe intregul continent si chiar la nivel global. Din aceasta perspectiva, raportul publicat saptamana trecuta face o observatie corecta: Romania a intarziat nepermis de mult in introducerea pensiilor private. Dar laptele a fost deja varsat: nu putem schimba istoria, intarzierea s-a produs, e bine ca intr-un final sistemul de pensii private a fost introdus si, cel putin pana acum, a performat ireprosabil si s-a dovedit o reforma de succes.

Problema majora intervine insa abia acum, cand Romania este in plin proces de a repeta aceasta greseala regretabila, pe care o deplange raportul comisiei de experti. Odata cu inghetarea contributiei virate catre Pilonul II la 2% in 2009, decisa de autoritati in luna februarie a acestui an, Romania se afla in acelasi gen de eroare ca cea regretata tardiv de raportul mentionat anterior. Invocand criza, autoritatile au inghetat nu doar nivelul contributiilor, ci si dezvoltarea sistemului si progresul reformei pensiilor, masura cu costuri sociale uriase pe termen lung, insa pe care putini au astazi preocuparea de a le lua in calcul.

Zilele trecute, presedintele autoritatii de reglementare, supraveghere si control din domeniul pensiilor private (CSSPP), domnul Mircea Oancea, vorbea intr-un interviu acordat presei despre problema „adecvarii” si afirma ca nivelul contributiilor virate in sistemul privat trebuie sa creasca mult mai rapid decat calendarul initial pentru Pilonul II. Impreuna, cele 2 componente private din sistemul de pensii (obligatorie si facultativa) ar trebui sa ajuga, afirma domnul Oancea, la cel putin 15% din veniturile brute ale participantilor care isi doresc o pensie decenta si pe masura asteptarilor lor. Un argument foarte corect! - pentru ca, la contributii de doar 100 de euro pe an (atat inseamna 2% din salariul mediu pe economie, la nivelul unui an), nimeni nu trebuie sa se astepte la miracole, pentru a ajunge la o pensie decenta din sistemul privat.

De aceea, pentru ca in Romania de peste 10-15 ani un alt raport sa nu regrete din nou, fara posibilitate de rezolvare, ca dezvoltarea Pilonului II si cresterea contributiilor au „intarziat nepermis”, este nevoie ca autoritatile sa ia decizia inteleapta de a reveni inca din 2010 la calendarul initial de contributii pentru Pilonul II, adica virarea unei contributii de 3% catre fondurile private obligatorii. Doar asa, prin grija si respect aratate actualilor salariati si viitori pensionari, factorii de decizie de azi ar putea spera sa ramana in memoria colectiva si intr-o nota pozitiva.

Crinu Andanut este presedintele Asociatiei pentru Pensiile Administrate Privat din Romania (APAPR) si doctor in investitii directe.