Evaluarea
capacităţii de muncă, în vederea stabilirii gradului de invaliditate, se face
la cererea persoanei interesate, de către medicul specializat în expertiză
medicală a capacităţii de muncă, denumit medic
expert al asigurărilor sociale.
În
cazul personalului militar, evaluarea capacităţii de muncă se face de către
comisiile de expertiză medico-militară de pe lângă spitalele din sistemul de
apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională.
În
vederea evaluării capacităţii de muncă, persoanele care solicită expertizarea
medicală a capacităţii de muncă în vederea încadrării lor în grad de
invaliditate depun o cerere la cabinetul de
expertiză medicală a capacităţii de muncă din cadrul casei teritoriale de
pensii competente, în funcţie de domiciliu. Cererea se depune cu cel puţin 45
de zile înaintea expirării duratelor maxime de concediu medical prevăzute de
lege. Medicul curant acordă concediu medical necesar în vederea finalizării
procedurii de expertizare a capacităţii de muncă, în condiţiile legii.
Cererea
pentru expertizarea medicală a capacităţii de muncă va fi însoţită de
următoarele acte, în original sau copie certificată pentru conformitate cu
originalul:
a) actul de identitate;
b) documente medicale din care să rezulte
afecţiunile prezentate şi rezultatele investigaţiilor necesare pentru
susţinerea diagnosticului clinic şi funcţional (forma clinică şi stadiul
evolutiv al bolii);
c) adeverinţa eliberată de angajator care
să ateste numărul de zile de concediu medical, cumulat în ultimele 12/24 de
luni, cu menţionarea datei ultimei zile de concediu medical;
d) documentul din care să rezulte cauza
invalidităţii;
e) documentul care să ateste data ivirii
invalidităţii, după caz.
Documentele care
atestă cauza invalidităţii sunt, după caz:
- fişa de declarare a cazului de boală
profesională (BP2)/adeverinţă de confirmare eliberată de direcţia de sănătate
publică, în caz de boală profesională;
- formularul pentru înregistrarea
accidentului de muncă (FIAM)/proces-verbal avizat de inspectoratul teritorial
de muncă ce a confirmat caracterul de muncă al accidentului sau adeverinţă de
confirmare a înregistrării accidentului de muncă la inspectoratul teritorial de
muncă, în caz de accident de muncă;
- documente medicale eliberate de medicii
de specialitate care confirmă diagnosticul, în caz de
schizofrenie/neoplasm/SIDA (pentru afecţiunea neoplazică se anexează şi
rezultatul examenului histopatologic);
- certificat emis de comisia de expertiză
medico-militară, în caz de accident sau boală contractată în timpul ori din
cauza îndeplinirii serviciului militar sau a şcolilor militare.
Pentru cazurile
neconcludente, medicul expert al asigurărilor sociale/preşedintele comisiei de
expertiză medico-militară poate solicita completarea documentaţiei medicale cu
investigaţii sau examinări de specialitate suplimentare.
După
înregistrarea sau completarea documentaţiei medicale (în cazul în care actele
depuse iniţial nu au fost concludente), medicul
expert al asigurărilor sociale de la cabinetul unde a fost depusă cererea
de expertiză medicală a capacităţii de muncă programează bolnavul pentru expertizare.
În
urma examinării bolnavului şi analizării documentaţiei medicale, medicul expert
al asigurărilor sociale completează raportul
de expertiză medicală a capacităţii de muncă şi emite decizia medicală asupra capacităţii de muncă.
Decizia medicală se emite în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii
şi se comunică în termen de 5 zile de la emitere. În situaţiile în care, pentru
emiterea deciziei medicale, sunt necesare investigaţii sau examinări de
specialitate suplimentare, medicul expert al asigurărilor sociale propune, după
caz, prelungirea duratei concediului pentru incapacitate temporară de muncă,
iar termenul de emitere a deciziei
medicale se prelungeşte corespunzător.
Decizia
medicală asupra capacităţii de muncă se întocmeşte în 3 sau, după caz, 4 ori 5
exemplare. Un exemplar al deciziei medicale asupra capacităţii de muncă rămâne
la dosarul medical. Celelalte exemplare se înmânează persoanei expertizate, sub
semnătură, cu consemnarea datei predării şi cu obligaţia ca aceasta să le
depună, după caz, la casa teritorială de pensii, la angajator (dacă este
asigurat), la inspectoratul teritorial de muncă (în cazul accidentului de
muncă) sau la direcţia de sănătate publică (în cazul bolii profesionale). Un
exemplar rămâne în posesia persoanei expertizate. Împreună cu decizia medicală
asupra capacităţii de muncă persoanei expertizate i se înmânează şi programul
recuperator.
Programul
recuperator este obligatoriu pentru persoana în cauză şi pentru persoanele
competente să îl aplice. Medicii curanţi au obligaţia de a consemna măsurile
recuperatorii efectuate de bolnavi în programul recuperator.
